Das kleine ICH-BIN-ICH-Micul eu-sunt-eu

In aceasta poezioara, un animal pestrit rataceste fericit pe campie pana cand intalneste un brotac ce doreste sa ii stie numele. Insa animalul pestrit nu are un raspuns concret: „eu sunt eu”, spune el, si porneste in cautarea unui nume. In calatoria sa intalneste cai (Pferde), pesti (Fische), pasari (die Vögel), caini (die Hunde) si alte animale, dar nimeni nu il poate ajuta. Cine ii va raspunde la intrebare si cum se numeste eroul nostru?

Auf der bunten Blumenwiese,

pe campia colorata,

geht ein buntes Tier spazieren,

se plimba un animal colorat,

wandert zwischen grünen Halmen,

hoinareste printre firele verzi de iarba,

wandert unter Schierlingspalmen,

freut sich, dass die Vögel singen,

se bucura ca pasarile canta,

freut sich an den Schmetterlingen,

se bucura de fluturi,

freut sich, dass sich’s freuen kann.

se bucura ca se poate bucura.

Aber dann … (* )

Apoi…

Aber dann

Apoi…

stört ein Laubfrosch seine Ruh,

un brotac ii strica linistea,

fragt das Tier: „Wer bist denn du?”

si-l intreaba: cine esti tu?”

Da steht es und stutzt

animalul nostru se sprijina

und guckt ganz verdutzt

si-l priveste uimit

dem Frosch ins Gesicht.

pe broscoi in fata.

„Das weiss ich nicht.”

eu asta nu stiu.”

Der Laubfrosch quakt und fragt: „Nanu?

Brotacul orocaind il intreaba: cum?

Ein namenloses Tier bist du?

Esti un animal fara nume?

Wer nicht weiss, wie er heisst,

Cine nu stie, cum il cheama

wer vergisst, wer er ist,

Cine uita, cine este,

der ist dumm!”

E natang.

Bumm.